Angajatorii au trei opțiuni pentru a acorda angajaților beneficii pentru vacanță: voucherele de vacanță, contravaloarea cheltuielilor cu serviciile turistice și/sau de tratament, inclusiv transportul pe perioada concediului, și primele de vacanță.

Fiecare dintre aceste opțiuni are un regim fiscal complet diferit, fiind parțial sau total scutite de taxe.

Din ianuarie 2024, voucherele de vacanță sunt supuse unui nou regim fiscal, dar păstrează un avantaj prin netaxarea contribuției la pensie. De asemenea, ele nu sunt incluse în categoria beneficiilor pentru care se aplică plafonul de 33%. Avantajul principal al acordării acestui beneficiu este plafonul anual de maximum șase salarii de bază minime brute pe țară, garantate în plată, pentru un salariat, în decursul unui an fiscal. Angajatorii trebuie să acorde o atenție suplimentară la încadrarea în acest plafon.

Voucherele de vacanță: Utilizare și obligații pentru angajatori

Voucherele de vacanță pot fi utilizate exclusiv pe teritoriul României. Angajatorii trebuie să încheie un contract de prestări servicii cu emitenții care pot desfășura activitatea specifică de acordare a tichetelor de vacanță. Acordarea voucherelor de vacanță trebuie menționată în regulamentul intern sau în contractul colectiv de muncă, acolo unde e cazul.

Spre deosebire de voucherele de vacanță, contravaloarea serviciilor turistice și de tratament pentru angajați și membrii de familie nu este limitată la teritoriul României. Contravaloarea serviciilor turistice este scutită de taxe salariale, impozit pe venit și contribuții sociale în limita unui câștig salarial mediu brut pe an, de 7.567 de lei. În plus, aceste servicii se încadrează în plafonul anual de 33%.

Angajatorii au obligația să stabilească ordinea de prioritate în acordarea beneficiilor. Dacă acestea depășesc plafonul de 33%, veniturile se consideră venituri de natură salarială și sunt automat supuse impozitării și taxării cu contribuțiile sociale. Este important ca acordarea acestor beneficii să fie menționată în regulamentul intern sau în contractele individuale de muncă.

În concluzie, nu poate fi aplicat tratamentul fiscal favorabil atât pentru vouchere de vacanță, cât și pentru contravaloarea serviciilor turistice. Angajatorii și angajații trebuie să decidă ce opțiune aleg, astfel încât să fie mai avantajați din punct de vedere fiscal.