Avansul extremei drepte

Primele previziuni privind alegerile europarlamentare de duminică au arătat că alegătorii i-au pedepsit pe centriștii aflați la putere și au acordat un sprijin fără precedent partidelor de extremă dreapta, mai ales în Franța, unde rezultatele dezastruoase pentru coaliția președintelui francez Emmanuel Macron l-au determinat pe acesta să dizolve Adunarea Națională și să convoace alegeri anticipate, scrie Washington Post.

Deși se preconiza că o combinație de partide centriste și proeuropene va menține majoritatea în Parlamentul European, Macron a recunoscut că aceste partide au fost afectate în mod disproporționat. El a declarat că alegerile legislative, cu un prim tur de scrutin stabilit pentru 30 iunie, le vor oferi cetățenilor francezi șansa de a determina viitorul țării lor. Președinția franceză nu va fi contestată, dar votul va fi un referendum asupra guvernului lui Macron.

Alegerile europarlamentare, care au loc o dată la cinci ani, reprezintă cel mai mare exercițiu democratic din lume în afara Indiei. Cetățenii din cele 27 de state membre ale Uniunii Europene votează pentru a determina cei 720 de reprezentanți care stau la Bruxelles și Strasbourg. De la ultimele alegeri din 2019, partidele de dreapta dură, cândva marginale, au trecut în curentul politic principal din Europa, iar rezultatele par să reflecte aceste schimbări.

În Germania, în timp ce centrul-dreapta conducea confortabil duminică, la sediul Alternative pentru Germania se fluturau steaguri zgomotoase după ce un sondaj la ieșirea de la urne a stabilit că partidul de extremă dreapta este „a doua cea mai puternică forță”. Partidul Libertății, de extremă dreapta din Austria, a sărbătorit și el duminică, după ce previziunile arătau că se plasează pentru prima dată pe primul loc.

Primele proiecții de duminică au sugerat că Raliul Național din Franța, un partid de extremă dreapta ghidat de Marine Le Pen și de protejatul ei, Jordan Bardella, a obținut aproximativ 31,5% din voturi, mai mult decât dublu față de rezultatele obținute de aliații lui Macron. „Diferența fără precedent reflectă o dezaprobare și o respingere cruntă a politicii conduse de Emmanuel Macron”, a declarat Bardella.

Dizolvarea Adunării Naționale este o modalitate pentru Macron de a arăta că a auzit criticile. Este posibil ca el să parieze că voturile de protest au figurat în mod proeminent în alegerile pentru Parlamentul European relativ slab și că oamenii ar putea vota diferit atunci când se concentrează asupra Franței.

Este o strategie „extrem de riscantă”, a declarat Michael Duclos, un fost diplomat francez care lucrează în prezent la Institutul Montaigne. „Există o șansă mare ca Raliul Național să câștige … cu o victorie zdrobitoare și, prin urmare, să fie capabil să formeze următorul guvern”, cu Bardella ca probabil prim-ministru, a spus Duclos.

Aceasta este ceea ce se numește „coabitare” în Franța, când președintele și premierul provin din partide opuse – o situație despre care criticii spun că duce la paralizie politică. Duclos a spus că Macron ar putea spera că faptul că se află la putere îl va face pe Bardella „nepopular”. Dar chiar și în acest caz, o altă figură de extremă dreapta, cel mai probabil Le Pen, ar putea câștiga președinția în 2027, a spus el, încălcând un tabu de lungă durată în Franța în jurul guvernelor de extremă dreapta.

Creșterea extremei drepte de duminică a fost, de asemenea, o lovitură puternică pentru cancelarul german Olaf Scholz. Două sondaje la ieșirea de la urne ale unor radiodifuzori din Germania au estimat că AfD a obținut 16 la sută din voturi, față de 11 la sută data trecută. Asta în ciuda unor scandaluri recente care ar fi putut înmuia sprijinul. Între timp, social-democrații lui Scholz au înregistrat pierderi mari, potrivit sondajelor, la fel ca și Partidul Verde, care face parte din coaliția sa de guvernare.

Iar un sondaj de opinie la ieșirea de la urne din Olanda, publicat joi, a indicat că Partidul pentru Libertate al lui Geert Wilders, formațiunea de dreapta dură a lui Geert Wilders, a obținut cele mai mari progrese în Olanda, câștigând șapte locuri.

Deși nu vom afla rezultatul final al alegerilor pentru Parlamentul European până luni, previziunile și rezultatele parțiale au fost publicate în noaptea de duminică spre luni.

Alegerile au loc într-un moment în care multe țări din UE fac presiuni pentru tipul de cooperare și integrare mai strânsă care a ghidat un răspuns coordonat la pandemie și la invazia Rusiei în Ucraina, în timp ce un cor vocal de figuri conservatoare și naționaliste resping acest lucru, temându-se de ceea ce ei consideră a fi o depășire a limitelor.

Conform celui mai recent sondaj Eurobarometru, problemele economice sunt în prim-plan pentru alegătorii din întregul bloc. Totuși, în comparație cu anii trecuți, necesitatea de a lua măsuri împotriva schimbărilor climatice a părut mai puțin dominantă, reflectând o reacție negativă în unele țări față de costurile ridicate ale politicilor ecologice. Migrația a rămas o problemă de top 10 la nivel regional, dar a avut o importanță deosebită în țări precum Germania și Austria.

Parlamentul European are o putere limitată, iar partidele de extremă-dreapta în ascensiune sunt fragmentate, dar dacă acestea pot accepta să lucreze împreună, ar putea influența poziția blocului în probleme majore pentru anii următori – consolidând abordarea tot mai restrictivă a UE în ceea ce privește migrația, frustrând eforturile de a îndeplini obiectivele climatice și slăbind sprijinul pentru Ucraina.

Rezultatele finale ale alegerilor, odată ce vor fi cunoscute, nu vor fi ultimul cuvânt, ci începutul unor săptămâni, sau chiar luni, de negocieri, pe măsură ce reprezentanții formează grupuri politice și oficiali se vor lupta pentru posturile de conducere ale uniunii.

O întrebare cheie este dacă președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, va obține un nou mandat de cinci ani la conducerea executivului UE. După ultimele alegeri, în 2019, ea a obținut aprobarea parlamentului cu nouă voturi – și mulți se întreabă dacă ar putea fi mai aproape de data aceasta.

În trecut, partidele de dreapta mai dure luau voturi de la partidele de centru-dreapta, dar în prezent, acestea fac progrese și în rândul electoratului care altădată vota mai mult la stânga. „Extrema dreaptă a sifonat alegători, cu siguranță în Franța, Germania și Italia, precum și în unele țări scandinave, care ar fi votat în mod istoric pentru partidele de stânga”, a declarat Catherine Fieschi, analist politic și membru al Centrului Robert Schuman al Institutului Universitar European din Florența. „O parte din povestea dreptei este eșecul stângii în unele dintre aceste țări.”

O mare necunoscută este măsura în care premierul italian Giorgia Meloni va coopera cu Le Pen din Franța, al cărei Raliu Național împărtășește opiniile dure ale lui Meloni în ceea ce privește imigrația și unele probleme sociale, dar este mult mai eurosceptică și profund îngrijorată de un sprijin suplimentar din partea UE pentru Ucraina.

Le Pen, la rândul său, a încercat să se distanțeze de cei care se află mai la dreapta, inclusiv de AfD, euroscepticul dur și anti-imigrație din Germania.

Înaintea alegerilor pentru Parlamentul European, candidatului principal al AfD, Maximilian Krah, i s-a interzis să facă campanie electorală după ce a sugerat că nu toți ofițerii SS ai Germaniei naziste ar trebui să fie considerați criminali.

La un miting al AfD desfășurat săptămâna trecută la aproximativ 17 mile nord de Berlin, au existat apeluri pentru expulzarea migranților și sloganuri precum „Patria noastră, regulile noastre”. O persoană a purtat o pancartă cu o versiune cenzurată a frazei „Totul pentru Germania” – un slogan nazist interzis, care i-a adus recent unui politician AfD o amendă de aproximativ 14.000 de dolari.

În săptămânile următoare, analiștii vor urmări să vadă dacă AfD își poate croi drum într-un fel de coaliție de extremă-dreapta sau dacă va rămâne la margine.

„În centrul întrebării «cât de puternică va deveni [extrema dreaptă]?», a declarat Bettina Kohlrausch, director al Institutului de Cercetare Economică și Socială (WSI) din Dusseldorf, se află întrebarea «Se distanțează sau nu partidele conservatoare?»”.

Imigrație

Imigrația va rămâne în prim-planul agendei politice în următorul Parlament, partidele de dreapta urmând să pledeze pentru o securitate sporită la frontiere și o poziție mai dură față de cei care sosesc din afara UE, srie CNBC.

Cu toate acestea, punerea în aplicare va rămâne un punct de blocaj cheie, cu diviziuni clare între nord și sud cu privire la strategia cea mai credibilă.

„În timp ce există un consens cu privire la necesitatea de a reduce imigrația din țările terțe în bloc, dezacordurile privind mecanismul pentru a realiza acest lucru vor persista”, au scris marți analiștii Verisk Maplecroft Mario Bikarski și Laurent Balt într-o notă de cercetare.

Agenda verde

Politicile climatice, care au fost deja supuse la presiuni pe fondul crizei costului vieții și al creșterii economice slabe, vor fi probabil supuse unor noi presiuni.

Potrivit lui Armida van Rij, cercetător senior pentru Programul Europa din cadrul thinktank-ului Chatham House, adoptarea „Green Deal” – programul emblematic al UE de neutralitate a emisiilor de dioxid de carbon – este acum „în pericol real”, deoarece Parlamentul a diluat deja unele acte legislative pentru a liniști dreapta.

Politica agricolă va evita, probabil, noi restricții în urma unui val de proteste ale fermierilor la începutul acestui an. Între timp, planurile de a implementa o interdicție privind vânzarea de noi vehicule cu motor cu combustie internă până în 2035 ar putea fi, de asemenea, abandonate, au spus analiștii.

În altă ordine de idei, blocul comunitar și-ar putea muta accentul de la energia regenerabilă la consolidarea surselor de aprovizionare cu energie mai ieftină, susținând potențial planuri pentru mai multe centrale nucleare sau chiar pentru fracturarea gazelor, au scris analiștii Citi într-o notă de luna trecută.

Ucraina și apărarea

Sprijinul acordat Ucrainei a fost pus sub semnul întrebării pe fondul legăturilor unor state membre ale UE cu Rusia.

Dorien Rookmaker, membru olandez al ECR, a declarat vineri pentru CNBC că nu se așteaptă să vadă o schimbare de poziție cu viitorul Parlament, adăugând: „Cred că este în interesul Europei să mențină pacea pe continent”.

Cu toate acestea, problema apărării europene – și a modului în care este finanțată – va fi un subiect fierbinte, în special în contextul în care se vorbește despre un buget comun al UE pentru apărare.

„Unele dintre partidele de extremă dreapta și de extremă stânga din Europa au legături strânse cu Rusia și China, ceea ce le-ar putea determina să obstrucționeze creșterea cheltuielilor pentru apărare”, au scris analiștii Citi. „Dar [acestea] se opun, de asemenea, influenței SUA în Europa, ceea ce le-ar putea face să susțină o arhitectură de apărare mai concentrată pe Europa.”

Strategia industrială

Strategia industrială a UE ar putea suferi modificări în contextul în care blocul comunitar se află într-un echilibru fin în contextul disensiunilor dintre aliatul apropiat, SUA, și principalul partener comercial, China.

Blocul va continua probabil să se concentreze pe industriile sale de înaltă tehnologie și ecologice, continuând Legea europeană a cipurilor 2023′ și Legea privind materiile prime critice, potrivit lui Bikarski și Balt de la Verisk Maplecroft, în timp ce ar putea adopta o poziție dură față de importurile chinezești.

„Este probabil ca viitoarea Comisie și Parlamentul să continue tendința spre un protecționism și o intervenție mai mare în industriile strategice, deși UE va rămâne o economie deschisă și dependentă de comerț”, au scris aceștia.

Extinderea UE

În altă ordine de idei, extinderea UE ar putea suferi și mai multe eșecuri, în condițiile unei prezențe eurosceptice mai mari în Parlament.

„Politica UE față de extindere va rămâne favorabilă pe hârtie, dar voința politică slabă și politicile interne naționaliste din multe state membre vor împiedica probabil acceptarea de noi membri în timpul mandatului următoarei Comisii”, au declarat Bikarski și Balt.

„Acest lucru, coroborat cu progresul lent al negocierilor de aderare în toate statele candidate, înseamnă că se așteaptă ca UE să rămână un bloc cu 27 de membri până în 2029”, au adăugat ei.

Coordonarea extremei drepte

Cu toate acestea, având în vedere fracturile existente în interiorul și între conservatorii și reformiștii europeni de dreapta (ECR) și partidul naționalist Identitate și Democrație (ID), rămâne neclar cât de mult vor reuși să creeze o facțiune coezivă de dreapta dură care să modeleze legislația cheie.

ECR, la rândul său, a declarat că dorește să consolideze statele membre prin reducerea instituțiilor UE și să reducă politicile privind schimbările climatice prin răsturnarea „pe dos” a Acordului verde al UE (un set de propuneri privind clima la nivelul UE). ID a mers mai departe, pledând pentru o poziție mai dură în privința imigrației, opunându-se unui buget al zonei euro și exprimându-și scepticismul față de Bruxelles în general.

„Disputele interne i-ar putea împiedica să transpună aceste câștiguri într-un impact mult mai mare asupra politicilor”, a declarat Berenberg Economics într-o notă de luna trecută.

„Depinde parțial de extrema dreaptă și de măsura în care se poate organiza pentru a-și afirma influența”, a adăugat van Rij de la Chatham House prin telefon.