De menționat că planul Ministerului Finanțelor este de a se împrumuta anul acesta cu 72 miliarde lei, dar o parte importantă din aceste împrumuturi reprezintă credite ajunse la scadență și care se reînnoiesc, ceea ce în limbaj de specialitate se numește rostogolirea datoriei. Tot acest carusel al împrumuturilor se poate reduce prin scăderea deficitului bugetar, care ar permite și o diminuare treptată a datoriei ajunsă la scadență. Deocamdată, nu este cazul.
Este interesantă compararea datoriei publice de anul acesta cu o serie de indicatori bugetari, cu mențiunea că datele permit, în acest moment, utilizarea informațiilor pe primele 10 luni ale anului, în ceea ce privește datoria publică și indicatorii bugetari pe primele opt luni ale anului.
Așadar, cele 64,5 miliarde lei, împrumuturi pe acest an, reprezintă de două ori mai mult decât sumele încasate de buget în contul impozitului pe venit şi pe salarii, care sunt de 30 miliarde lei.
Impozitele şi taxele pe bunuri şi servicii, adică, în principal, TVA și accize sunt sensibil egale cu nivelul împrumuturilor.
Încasările bugetare din contribuţiile de asigurări sunt puțin mai mari decât suma totală a împrumuturilor ajungând la 73 miliarde lei.
Venitrurile nefiscale, capitol din care fac parte în special dividendele plătite de companiile de stat, sunt de 18,7 miliarde lei, adică aproximativ o treime din împrumuturile acestui an.
Să trecem la capitolul de cheltuieli bugetare. Cheltuielile de personal sunt aproape cât sumele împrumutate, respectiv de 68 miliarde lei.
Cheltuielile cu bunurile şi serviciile, care includ cheltuielile curente plus cele cu medicamentele, sunt de 30 miliarde lei, adică mai puțin de jumătate din împrumuturile atrase.
Cheltuielile cu asistenţa socială, care sunt în majoritate cheltuieli cu pensiile, depăşesc cu numai 10 miliarde totalul împrumuturilor.
Fondurile europene intrate în ţară sunt de doar 11 miliarde lei, ceea ce înseamnă aproximativ a şasea parte din împrumuturi. Să adăugăm și sumele investite de la buget, care ajung la 12 miliarde lei. Trebuie să remarcăm că împreună, intrările de fonduri europene și cheltuielile de capital, adică sumele investite, sunt mai puţin de jumătate din împrumuturile realizate de statul român în primele opt luni ale anului.
Sumele cheltuite cu plata dobânzilor sunt de 9 miliarde lei, un cuantum evident mult mai mic faţă de nivelul împrumuturilor, care reprezintă 13%.
Deficitul bugetar ajunge la 21 miliarde lei, ceea ce înseamnă aproape o treime din sumele împrumutate. Cu alte cuvinte, un deficit mai mic ar fi dus, pe cale de consecință, și la o cerere mai redusă de îndatorare.
Am vrut să redăm aceste cifre din două motive: primul, pentru a arăta şi a înţelege nivelul ridicat al împrumuturilor în raport cu toate capitolele de cheltuieli sau de venituri curente ale bugetului. Al doilea, pentru a înţelege cât de important ar fi fost ca România să aibă un deficit bugetar mai mic, o situație care ar fi permis să reducă volumul împrumuturilor și implicit costurile de finanțare în viitor. Comparația datelor ne oferă concluzia că deficitul bugetar mare a fost acoperit din împrumuturi pe măsură, iar creșterile de salarii bugetare și pensii au fost finanțate prin împrumuturi.