În timpul ediției de anul acesta a Festivalului Mondial de Poezie „Mihai Eminescu” de la Craiova l-am cunoscut pe Protodiac. lect. univ. dr. Victor Șapcă. Alături de poeți din întreaga Lume am ascultat corul dirijat de acest om talentat, apoi câteva cântări bisericești interpretate solo. În vocea lui e catifea, iar în privirea-i limpede se citește bucuria de a sluji prin Muzică. M-am hotărât atunci, pe loc, că trebuie să îl cunoașteți.

– Părinte, ce v-a inspirat să urmați calea diaconiei?
Diaconia este prima treaptă în preoție. Acest Dar este un lucru înfricoșător și, după cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur, preoția este dovada iubirii lui Dumnezeu, iubire care cere sacrificiu și dăruire totală. Acest adevăr îl putem desprinde și înțelege foarte bine din dialogul purtat de Mântuitorul cu Sfântul Apostol Petru, care, prin întrebarea întreită „Mă iubești, Petre?”, dorește să îl facă conștient pe ucenicul Său de sarcina dificilă și supremă, anume aceea de a fi păstor de turmă. Mântuitorul, prin întrupare, moarte, Înviere și Înălțare, a câștigat această turmă și dorește să îi poarte de grijă în continuare. De aceea El se oferă ca model de preoție apostolilor, episcopilor și preoților și le dă această putere pe care nici Îngerii din ceruri nu o au. În ceea ce mă privește, am făcut ascultare și am răspuns chemării lui Dumnezeu de a îmbrățișa această misiune. O misiune pe care eu o desfășor și o împlinesc prin muzică. L-am cunoscut pe Dumnezeu prin muzica bisericească. Dau slavă lui Dumnezeu că prin acest dar mă ține aproape de El, de Biserică și de oameni. În concepţia creştină, prin darul cântării religioase, omul se aseamănă cu îngerii şi sfinţii care au lăudat neîncetat pe Dumnezeu. Toţi creştinii practicanţi împreună cu preoţii lor, cu puţină îndrăzneală, sunt datori să se schimbe în  supra-îngeri, pentru că nu devin doar simpli însoţitori ai Împăratului, ci-L primesc pe Acesta prin Sfânta Împărtăşanie în inimile lor şi-l pun Stăpân peste ele. Prin urmare, se obligă să se asemene Heruvimilor pe care-i închipuiesc la Sfânta Liturghie, „Noi care pe Heruvimi cu taină închipuim…”. Se spune că prin participarea la Preacuratele Taine, creştinii se învrednicesc de cinste mai mare decât a Heruvimilor, pentu că dacă aceştia slujesc drept tronuri, noi înscăunăm pe Hristos în inimile noastre şi în timp ce aceia Îl susţin, noi purtăm în noi înşine pe Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Dumnezeu înseamnă iubire, bunătate, frumusețe și ne cheamă pe toți să ne bucurăm de aceste daruri minunate. Ba mai mult, ne cheamă să fim fii ai Lui după har.   

– Care este omul-reper pe care l-ați admirat în formarea dumneavoastră profesională?
Întotdeauna am fost atras de puterea și curajul Sfinților în care Dumnezeu se odihnește. De la ei avem cu toții multe de învățat. Dacă le privim viața și le urmăm exemplul, vom ajunge și noi să ne bucurăm împreună cu ei de darul suprem și anume mântuirea sufletului. În formarea profesională m-au ajutat mai multe persoane care, prin sfaturile lor, mi-au îndrumat pașii spre ceea ce am devenit astăzi. Cu această ocazie doresc să îmi exprim multumirea și recunoștința profundă față de toți cei care, pe parcursul devenirii mele, m-au îndrumat și m-au ajutat cu sfatul și priceperea lor. Una dintre aceste persoane dragi mie este Doamna Învățătoare Deaconu Rodica, din satul Celei, orașul Corabia, județul Olt, locul unde m-am născut, care a insistat foarte mult ca eu să urmez cursurile Facultății de Teologie din Craiova. Mi-a pus pentru prima dată creionul în mână, mi-a acordat încredere, m-a încurajat și, foarte important, m-a ajutat să înmulțesc talantul cântării prin frumoasele roluri pe care mi le acorda la serbările și programele artistice organizate la nivelul claselor primare. Apoi Părintele Stănescu Simion, preotul satului, care, prin vocea frumoasă pe care o are, m-a făcut să înțeleg cât de frumoase și dulci sunt cântările bisericești de la strană. Nu pot uita seara în care am acceptat să merg la casa preotului din sat, la îndemnul doamnnei Învățătoare și al tatălui meu, unde am auzit pentru prima oară cântarea bisericească psaltică „Binecuvântările Învierii”, glas 5 de la Utrenia duminicilor. Acela a fost momentul în care am simțit o întristare după Dumnezeu. Atunci am făcut deosebirea între o cântare cu duh lumesc și o cântare care îți produce un dor după Dumnezeu. Din acest moment au urmat pentru mine numai lucruri frumoase. Părintele Simion Stănescu și familia domniei sale mi-au oferit întâiul sprijin în anii tinereții, m-au desprins din lumea satului și, deschizându-mi orizontul de cunoaștere, mi-au îndrumat pașii către Școala de cântăreți din cadrul Seminarului Teologic Ortodox „Sfântul Nicolae” din Râmnicu Vâlcea și mai apoi spre Facultatea de Teologie Ortodoxă din Craiova.Mulțumirile și recunoștința mea se îndreaptă și spre Pr. Prof. Simion Vasile, fost profesor de Muzică Psaltică la Seminarul din Rm. Vâlcea și Pr. Prof. univ. dr. Alexie Buzera, trecut la cele veșnice, pentru inițierea în tainele muzicii psaltice și formarea mea pedagogică din acest domeniu.În mod deosebit mulțumesc Părintelui prof. univ. dr. Vasile Grăjdian de la Facultatea de Teologie „Sf. Andrei Șaguna” din Sibiu, îndrumătorul și coordonatorul tezei mele de doctorat. Pe tot parcursul cercetării mi-a oferit sugestii și indicații prețioase privind sursele bibliografice, mi-a acordat încredere și răbdare, iar colaborarea cu domnia sa mi-a adus multiple beneficii științifice în ceea ce privește vastul domeniu al muzicologiei.Cum am spus, sunt mulți dintre cei care m-au ajutat și m-au îndrumat cu sfatul și priceperea lor. Aduc prinos de recunoștință și mulțumiri tuturor profesorilor de la Facultatea de Compoziție Muzicologie și Pedagogie muzicală, secția Muzică Religioasă din cadrul Universității Naționale de Muzică din București, în primul rând regretatului Maestru, Arhid. prof. univ. dr. Sebastian Barbu Bucur care, încă din timpul studenției, m-a îndrumat și m-a responsabilizat să urmez cursurile de doctorat și să mă ocup de cercetarea clasei de cântări numită „Axion”. Mulțumesc D-lui prof. univ. dr. hab. Nicolae Gheorghiță pentru ajutorul necondiționat acordat în timpul cercetării, materializat în furnizarea de studii și cărți prețioase alcătuite și descoperite de domnia sa, dar și pentru sfaturile prețioase acordate în calitate de referend al tezei de doctorat, sfaturi care provin dintr-o bogată experiență academică în domeniu. De asemenea, mulțumesc Maestrului Arhid. Conf. univ. dr. Gabriel Constantin Oprea pentru dragostea cu care m-a îndrumat și m-a călăuzit spre redescoperirea, recuperarea și interpretarea muzicii psaltice de tradiție bizantină.

– Dar omul-reper al prezentului dumneavoastră?
Înalt Prea Sfințitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei este un reper constant în viața mea duhovnicească și profesională. În 2009, Domnia Sa mi-a încredințat catedra de muzică bisericească din cadrul Seminarului Teologic din Craiova, pentru ca mai apoi, în anul 2017 să fiu numit ca Asistent și apoi Lector la catedra de Muzică Bisericească și Ritual din cadrul Facultății de Teologie din Craiova. Înalt Prea Sfinția Sa mi-a acordat Înalta binecuvântare de a urma cursurile școlii doctorale în specializarea Muzicii Religioase, Domnia Sa fiind un ardent iubitor și susținător al muzicii bisericești monodice și corale. M-am bucurat în continuare de prețuirea Înalt Prea Sfinției Sale care, anul acesta m-a hirotonit în treapta de Protodiacon urmând ca de-acum înainte să Îl însoțesc permanent la slujbele arhierești împreună cu echipa de Arhidiaconi a Arhiepiscopiei Craiovei. Trebuie să amintesc aici și persoana Părintelui duhovnic Răzvan Tismonariu, care m-a ridicat de fiecare dată atunci când a trebuit. Este pentru mine un sprijin real și un permanent sfătuitor. Îmi aduce echilibru sufletesc și emotional. Este o persoană prin care lucrează cu adevărat Duhul lui Dumnezeu. Am descoperit alături de Sfinția Sa adâncimi de trăire duhovnicească și apropierea de Dumnezeu, m-am bucurat de fiecare dată de o inimă caldă, întelepciune în înțelegerea lucrurilor și priceperea sa de a mă ridica prin cuvânt și rugăciune din momente de deznădejde și neliniște.

„O provocare reală este aceea de a te oferi ca model bun de urmat elevilor din ziua de azi, mai ales într-o lume postmodernă din ce în ce mai secularizată”

– Care sunt provocările și bucuriile pe care le-ați întâlnit în slujirea dumneavoastră?
Provocări, încercări și ispite sunt la tot pasul. Când ești profesor și părinte trebuie să ai determinarea, curajul și tenacitatea unui ostaș pentru a apăra și inspira suflete și inimi pentru Hristos. Un om al Bisericii trebuie să aibă armele și forța necesare a purta războiul spiritual împotriva vrăjmașului iubirii nemărginite a lui Dumnezeu. O provocare reală este aceea de a te oferi ca model bun de urmat elevilor din ziua de azi, mai ales într-o lume postmodernă din ce în ce mai secularizată, aflată în continuă mișcare. De aceea un dascăl echilibrat, care își respectă principiile de viață, care respectă valorile morale în lumina poruncilor lui Dumnezeu, în tot ceea ce face, va transmite același lucru elevilor săi. Am căutat ca profesor de religie și de muzică, să fiu tot timpul aproape de elevi, să petrec cât mai mult timp cu ei și să explorăm împreună tainele muzicii bisericești prin care poate fi cunoscut Dumnezeu. M-am bucurat să văd că sămânța semănată a rodit. Mulți elevi ai Seminarului nostru sunt acum preoți destoinici, profesori de religie devotați, iar pe parte muzicală m-am bucurat să văd cum elevii seminariști deveniți preoți, diaconi, profesori de religie, studenți și absolvenți ai Facultății de Teologie din Craiova și ai secției de muzică religioasă din cadrul Conservatorului de Muzică din București, au devenit cu adevărat psalți și au continuat promovarea cântului bizantin în eparhia noastră. O mare bucurie în activitatea de profesor a fost și este susținearea, aprecierea și dragostea Înaltpreasfinţitului Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, care a binecuvântat de fiecare dată activitatea proiectelor muzicale propuse. Astfel în calitate de dirijor al Grupului Psaltic Sf. M. Mc. Dimitrie al Catedralei Mitropolitane din Craiova, am avut bucuria de a susține numeroase concerte de muzică bizantină și colinde tradiționale pe scenele Teatrului Liric, Teatrului Național și Filarmonicii din Craiova. Activitatea grupului de-a lungul anilor s-a concretizat prin participarea la numeroase concerte de muzică bizantină în diferite orașe din țară dar și peste hotare susținând concerte în Veneția– Italia și Anglia, orașele Leeds și Londra. Cu binecuvântarea și sprijinul Înalt Prea Sfințitului Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, Grupul Psaltic Sfântul Mare Mucenic Dimitrie a imprimat până în prezent 14 proiecte muzicale concretizate în Compact Discuri și Stickuri electronice muzicale cu selecții din cele mai frumoase și expresive cântări psaltice ale renumiților compozitori români și străini din secolele XIX și XX.

„M-a atras deopotrivă atât muzica, cât și starea de rugăciune care se năștea din stilul interpretativ”

– Când a apărut prima dată ideea de a înființa un cor? Ați fost, la rândul dumneavoastră, parte dintr-un cor?
Eram student în anul I la Facultatea de Teologie din Craiova și între cursuri mă alăturam și eu colegilor studenți din anii mai mari care abordau cântările psaltice într-un stil bizantin pe care nu il mai auzisem decât pe casetele înregistrate în Muntele Athos. M-a atras deopotrivă atât muzica, cât și starea de rugăciune care se năștea din stilul interpretativ. Deci încă din timpul studenției am simțit dorința de a duce pe culmi înalte cântarea bizantină în mod organizat, cu o aplecare concretă spre cântarea de grup care încă nu era o realitate definită.  Această idee s-a concretizat la iniţiativa distinsului profesor şi muzicolog pr. Alexie Buzera, cadru didactic la proaspăt înfiinţata Facultate de Teologie din Craiova. Pe atunci, studenţii teologi fiind, aflaţi sub conducerea pr. prof. Alexie Buzera, încercam recuperarea stilului de cânt bizantin printr-o abordare corectă a structurii glasurilor bizantine. Cu timpul această muzică ne-a unit în ceea ce am numit mai târziu Grupul Psaltic Sf. M. Mc. Dimitrie al Catedralei Mitropolitane din Craiova, un dar al Sfântului Dimitrie pentru olteni. Așadar istoria acestui grup a început aproximativ acum 20 ani și astăzi tinde să devină tradiție. Muzica promovată de Grupul Psaltic Sfântul Mare Mucenic Dimitrie din Craiova are un fundament teologic, pentru că orice lucru care există în Biserică trebuie să aibă și are întotdeauna o fundamentare teologică foarte precisă. Te îndeamnă la rugăciune și comuniune și exprimă la modul cel mai autentic spiritualitatea ortodoxă. Stă în strânsă legătură cu celelalte elemente care apar în Biserică: icoana, lumânarea, veșmintele preoțești, arhitectura bisericească ș.a.m.d. Numele grupului psaltic este numele Sfântului care ocrotește Catedrala Mitropolitană și orașul Craiova și anume Sfântul Mare Mucenic Dimitrie și are în componența sa ca membrii: preoți, diaconi, profesori de religie, studenți și absolvenți ai Facultății de Teologie din Craiova precum și elevi ai Seminarului Teologic Ortodox din Craiova. Admiterea la secția de muzică bizantină a Conservatorului de stat din București în anul 2006 mi-a adus multiple beneficii în domeniu, perioadă în care am cunoscut profesori și specialiști în cercetarea și interpretarea muzicii psaltice de tradiție bizantină. În această perioadă mi-am perfecționat stilul de interpretare activând în diferite grupuri psaltice cu activitate bogată în domeniu cum ar fi Corala Psalmodia a secției de Muzică bizantină din cadrul Conservatorului din București sau Grupul Stavropoleos din București.

„Eram încrezător în ceea ce vroiam să fac și dornic de a prezenta elevilor frumuseţea cântului psaltic”

– Cum ați ajuns să predați la Seminarul Teologic Ortodox „Sfântul Grigorie Teologul din Craiova”?      
Așa a fost rânduiala lui Dumnezeu. În anul 2009 am absolvit Facultatea de Compoziție, Muzicologie și Pedagogie muzicală, specializarea Muzică Religioasă din cadrul Universității Naționale de Muzică din București. În această perioadă era nevoie de profesor de muzică psaltică la Seminarul din Craiova. Am fost chemat în audiență la biroul Înalt Prea Sfințitului Părinte Mitropolit Irineu unde mi s-a propus ca de la începutul anului școlar următor să preiau catedra de muzică din cadrul Seminarului Teologic din Craiova. Cu emoții dar motivat, în același timp cu bucurie și mulțumire sufletească am acceptat această provocare care mi-a adus mari satisfacții pe plan spiritual și profesional. Eram încrezător în ceea ce vroiam să fac și dornic de a prezenta elevilor frumuseţea cântului psaltic.

– Cum a pornit activitatea dumneavoastră la conducerea Corului Seminarului?
Am găsit la Seminar un cor bine închegat, cu dorinţă mare de redescoperire a artei muzicale bizantine și nu numai, a acelui sistem complet de cercetare și redare a melosului bizantin concretizat în glasuri, genuri și nuanțe muzicale. A trebuit să trecem într-o nouă etapă de abordare a cântărilor psaltice. Vroiam să le descopăr dragostea și pasiunea pentru muzica psaltică, dar și aplecarea spre rugăciune printr-o interpretare caldă şi plină de duh a acestei muzici, prin care cuvântul devine viu și prinde sens. Lucrul acesta a trebuit să il punem în practică repede pentru că în mai puțin de două luni au început concursurile. Am participat la Concursul Național de Muzică Bisericească pentru Seminariile Teologice din țară, „Lăudați pe Domnul”, ediția a – II – a, organizat de Patriarhia Română, secțiunea Interpretare, Etapa Națională, București, 2009.

– Care sunt performanțele pe care le-ați obșinut cu elevii dumneavoastră?
În paralel cu misiunea de dascăl la Seminarul Teologic, pregăteam în calitate de dirijor și Grupul Psaltic Sfântul M. Mc. Dimitrie. Elevii talentați care au deprins meșteșugul și arta psalmodierii cântărilor bisericești erau promovați în acest grup unde își puteau perfecționa stilul de interpretare și unde puteau aborda cântările psaltice la un nivel ridicat. În felul acesta puteau participa împreună cu membri Grupului Psaltic la concertele și concursurile organizate în eparhie sau în alte orașe din țară.  Ca și perfomanțe notabile aș putea aminti aici numeroase premii I obținute pe plan local la Concursul de colinde „Datini și obiceiuri de iarnă”, organizat de Liceul de Arte Marin Sorescu din Craiova. În 2014 am obținut Premiul I cu Grupul Psaltic la Concursul Național de Muzică Bisericească, „Lăudați pe Domnul”, ediția a – VII – a, organizat de Patriarhia Română, secțiunea Interpretare, Etapa Națională și premiul pentru cel mai talentat dirijor al acestui concurs. Însă pe lângă aceste concursuri bucuria și împlnirea cea mai mare a fost aceea că prin acest stil de cântare, prin biserici, dar și prin mănăstirile din cuprinsul Arhiepiscopiei Craiovei, a început din nou să se cânte Chinonice, Trisaghioane, Heruvice, Axioane și  Polielee, alternând glasurile, precum și creații calofonice psaltice, adevărate chemări la rugăciune. Simțeai cum te rogi cântând la strană. Viața bisericească parcă a renăscut, acest gen de muzică nefiind altceva decât chipul cântării îngerești, după concepția Sfântului Dionisie Areopagitul, potrivit căruia în Biserică toate cele văzute sunt chip al celor nevăzute. Prin urmare și această muzică, a fost, este şi va fi o imagine și un chip al cântărilor îngerești.

„Muzica, în general, este un dar al lui Dumnezeu revărsat asupra oamenilor prin actul creator”

– Care credeți că este rolul muzicii corale în viața spirituală a comunității?
Muzica, în general, este un dar al lui Dumnezeu revărsat asupra oamenilor prin actul creator. Dintre darurile cu care am fost înzestrați se numără și muzica. Creatorul nostru este iubitor de muzică, iar în ceruri îngerii Îl laudă pe Dumnezeu și cântă neîncetat. În Biserică cântăm imne Preasfintei Treimi. În sufletul nostru există această bucurie de a cânta lui Dumnezeu. Psaltirea este cartea Vechiului Testament care ne aduce aminte că este de datoria noastră să-L lăudăm pe Dumnezeu. Cântarea corală bisericească a avut și are o importanță deosebită pentru cultul divin. Ea imită armonia creată de Dumnezeu în univers. Atunci când lucrările liturgice corale sunt executate într-un stil cald, îmbisericit, poate descoperi trăiri adânci, înalte, născătoare de comuniune, de rugăciune și de dragoste. Sunt dirijori care prin priceperea și măestria lor reușesc să pună în valoare cântările liturgice și realizează o legătură duhovnicească cu sufletele credincioșilor ridicându-i în rugăciune. În cadrul Liturghiei dar şi a tuturor celorlalte slujbe ale bisericii ortodoxe, un loc important îl ocupă cântarea, ce reprezintă prin text tot o rugăciune liturgică de laudă şi de slăvire dar şi un mijloc de întreţinere şi dezvoltare a sentimentului religios.

„Împletim foarte frumos muzica psaltică cu cea folclorică”

– Cum alegeți repertoriul Corului? Am constat că aveți mare respect pentru muzica populară, pentru folclor. V-ați dorit să deveniți interpret de folclor?  
La Seminarul din Craiova muzica, fie că este cea bisericească, de proveniență bizantină sau vechea noastră muzică populară, ea este cultivată și îndrăgită foarte mult. Împletim foarte frumos muzica psaltică cu cea folclorică pentru că între folclorul muzical și muzica bisericească ortodoxă română a existat o firească și organică influență, ceea ce a conferit fiecăreia în parte, autenticitate, originalitate, varietate, rigoare și frumusețe. De fiecare dată când pregătim un program artistic pentru anumite evenimente, simpozioane, serbări, concerte, din repertoriu nu lipsesc niciodată cântările folclorice. Ne plac foarte mult cântecele lui Anton Pann „slujitor al Domnului și cântător al dorului”, ale cărui cântece de inspirație folclorică pot fi cântate chiar pe notație psaltică. Bogatele ornamente ale acestor piese nu sunt altceva decât digorgonul, trigorgonul, varia, omalonul, antichenoma psifistonul, eteronul sau combinații ale acestora, elemente ale teoriei muzicii bisericești. Desi am cântat și folclor, totuși scena mea a fost dintotdeauna strana bisericii.