România în optimi la EURO
Campionatul European nu este o competiție. Este un festival al națiunilor. Mai puternic decât orice cartier din satul global. Iar Piața Universității poate fi oriunde, acolo unde sunt românii. Deznodământul confruntării dintre România și Slovacia, scor 1-1, este uriaș. Prin generozitatea hazardului, a spiritului și a pildelor sale colosale. Pentru acum, și mai ales pentru viitor.
Exploziile uluitoare ale naționalei, urcușurile și coborâșurile ei, turbionate în creuzetul tricolor din Dusseldorf, Koln și Frankfurt au schimbat fața lumii. A lumii noastre, așa cum o știm. Victoria obținută aici înseamnă mai mult decât orice reușită din Champions League. Pentru că face diferența între fotbalul industrial, normat, și cel energetic și spontan. Real.
Nu este pâine și circ
România s-a desprins de norma dopajului financiar, programat și rafinat până la refuz, în fiecare miercuri. A demonstrat că spontaneitatea se încăpățânează să existe. Și că nu are de gând să dispară prea ușor. Stilul națiunilor este mai prețios decât orice, când se manifestă autentic. Iar România a dovedit că are stilul său. Și este de neprețuit. De aceea EURO 2024 este un festival, mai presus de orice competiție.
Este deopotrivă jocul celor din teren și al celor din arene. Din tribunele dintre Carpați și Dunăre, și din cele nevăzute, ale celor 8,9 milioane aflați peste mări și țări. Reuniți spre sfidarea dezvrăjirii în fața căreia emoțiile nu contează. Mareea generatoare de emoții, declinate după gust, între Ciulendra și Made in Romania, are același sens. Al viitorului clădit prin el însuși. Așa cum am văzut azi. Ce-i drept, mai are timp și pentru miliardele de selfie-uri atât de dragi trezoreriei UEFA.
Si acum, încotro?
Ne-am convins din nou că este posibil orice. În meciul următor și în partidele viitoare. Însă nu trebuie să ne facem iluzii. Festivalurile, băile de mulțime ale celor dornici să fie aproape și împreună, nu pot fi confundate cu canoanele fotbalului cotidian.
Confruntarea cu Slovacia a fost extrem de generoasă. Am greși să nu privim în profunzime. Naționala Slovaciei este cotată la 156 de milioane de euro, potrivit Transfermarkt. România, la 92 de milioane. Apoi, liga de la Marea Neagră valorează peste 231 de milioane. Cea de sub Munții Tatra, cu cel mai înalt vârf din Carpați, aproape 96. Invers față de situația celor două reprezentative. Paradoxul este năucitor. Dar explicabil.
Cheia poate fi reprezentată cel mai bine de încasările din drepturi TV. Superliga a primit 24 de milioane de euro în 2023, conform UEFA. Nike Liga, doar 3 milioane. Mai exact, aproape o treime din totalul veniturilor, față de doar 5%. Dezechilibrul este uriaș în privința ponderii veniturilor comerciale. Superliga, 27%. Nike Liga, 55%.
Piața Universității e peste tot. România în optimi la EURO!
Altfel spus, slovacii generează cu mult mai puțină expunere, mult mai mult decât românii. 28 de milioane, față de 24 de milioane. Pe scurt, o ligă intens verbalizată nu este și eficientă. Tocmai pentru că generează o cotă de piață pe cât de mare, pe atât de înșelătoare.
Poate fi suficient, atât timp cât oficialii se vor întrece în a-și ridica statui, doar pentru victorii răzlețe și nu pentru titluri sau finale.
Așadar, ce se întâmplă la EURO 2024, rămâne la EURO 2024. Doar dacă un festival nu poate fi un început. Inspirat de forța celor aflați împreună. La Dusseldorf, Koln și Frankfurt. Cei care au mutat Piața Universității, nechemați, peste tot în Europa. Acolo unde sunt ei.
