Taxe ciudate

Impozitele fac parte din viața noastră. Unele dintre cele mai comune impozite includ impozitul pe venit, impozitul pe dividende, impozitul pe proprietate și impozitul pe vânzări, printre altele. Mai multe țări percep, de asemenea, impozite pe lucruri precum moștenirea, câștigurile de capital pe termen lung și scurt, precum și accize și prime de asigurare.

Însă, ați plăti o taxă pe numele copilului? Sau o taxă pe numărul de ori în care trageți apa la toaletă? Euronews a adunat câteva dintre cele mai ciudate taxe din lume:

Taxa pe afine

Taxa pe afine este impusă în principal în statul american Maine, un stat renumit pentru afinele sale. Ca urmare, statul Maine a implementat taxa pe afine, percepută în prezent la un cent și jumătate pe kilogram de afine sălbatice. Această taxă este destinată în principal prevenirii recoltării excesive a fructelor, care ar fi în detrimentul economiei statului. Această taxă este împărțită între procesatorul și cultivatorul de fructe.

Cu toate acestea, Comisia pentru afine sălbatice din Maine a respins recent această măsură. Aceasta invocă creșterea ratelor dobânzilor, a costurilor cu forța de muncă și a inflației, toate acestea reducând marjele de profit pentru afine. În mod similar, schimbările climatice, volatilitatea prețurilor și concurența în creștere sunt, de asemenea, îngrijorătoare.

Comisia a solicitat o pauză temporară de un an în ceea ce privește taxa pe afine, pentru a da industriei o șansă de a-și reveni.

Taxa pe roboți

Taxa pe roboți este o taxă sud-coreeană pusă în aplicare din 2017. Aceasta a redus efectiv scutirile fiscale pentru investițiile în robotică, pentru a încerca să încetinească pierderile de locuri de muncă cauzate de roboți în industrie. Aceste pierderi de locuri de muncă nu sunt dăunătoare doar lucrătorilor și familiilor acestora, ci și guvernului în ansamblu, prin reducerea veniturilor fiscale, deoarece, desigur, roboții nu plătesc impozite.

Adam Pennington, avocat specializat în dreptul muncii la firma de avocatură Stephensons, a declarat pe site-ul său: “Din perspectiva angajatorului, înlocuirea oamenilor cu roboți la locul de muncă are o serie de avantaje semnificative. Un robot nu va depune o plângere pentru concediere abuzivă sau discriminare și nici un angajat robot nu va avea nevoie de contabili pentru a elabora deduceri fiscale specifice și salarii lunare. Un robot ar putea permite unei întreprinderi să genereze un venit mult mai mare și, în același timp, să nu-și facă griji cu privire la reglementările și protecțiile care ar împiedica intentarea unor acțiuni în instanță împotriva sa. Mă tem că, într-un viitor nu foarte îndepărtat, angajații mai puțin calificați vor fi cei mai afectați de concedieri, deoarece locurile lor de muncă vor fi ocupate de roboți, în timp ce angajații cu calificări superioare, seturi de competențe și experiență sunt, fără îndoială, mai puțin susceptibili de a fi concediați.”

Taxa pentru râgâitul vacilor

Taxa pe râgâitul vacilor a fost una de scurtă durată în Noua Zeelandă, propusă inițial de fostul prim-ministru Jacinda Ardern. Aceasta a fost sugerată în principal pentru a reduce emisiile cu efect de seră, cum ar fi metanul, pentru care industria agricolă joacă de obicei un rol semnificativ.

Cu toate acestea, propunerea a întâmpinat o opoziție puternică, deoarece agricultorii din Noua Zeelandă sunt deja mult mai eficienți din punct de vedere al emisiilor de carbon decât majoritatea celorlalte țări. Criticii au subliniat, de asemenea, că impunerea mai multor taxe pe emisii fermierilor, fără un plan clar sau instrumente de acțiune privind modul de reducere a acestora, ar putea provoca mai multe pierderi de locuri de muncă, creșterea prețurilor la alimente și reducerea veniturilor din exporturi.

Acest lucru a dus la eliminarea recentă de către Noua Zeelandă a taxei pe râgâitul vacilor, ministrul agriculturii din această țară, Todd McClay, afirmând: “Guvernul s-a angajat să își îndeplinească obligațiile privind schimbările climatice fără a închide fermele. Nu are sens să trimitem locuri de muncă și producție în străinătate, în timp ce țările mai puțin eficiente din punct de vedere al emisiilor de carbon produc alimentele de care lumea are nevoie. Acesta este motivul pentru care ne concentrăm pe găsirea instrumentelor practice și a tehnologiei pentru ca fermierii noștri să își reducă emisiile într-un mod care nu va reduce producția sau exporturile.”

Taxa pe chipsuri

Taxa ungară pe produsele de sănătate publică, cunoscută colocvial ca taxa pe chipsuri, este o taxă pe o varietate de alimente nesănătoase bogate în sare, zahăr și alte ingrediente considerate de obicei nesănătoase. Aceasta a fost impusă pentru a încerca să încurajeze populația să facă alegeri mai sănătoase și pentru a reduce obezitatea în rândul adolescenților.

Adoptată în 2011, aceasta se prezintă sub forma unei accize de 4 % pe alimentele și băuturile ambalate, inclusiv dulciurile, condimentele, băuturile răcoritoare, chipsurile și gemurile de fructe.

Alte țări, cum ar fi Mexicul, au, de asemenea, o taxă pe mâncarea nesănătoasă, în acest caz o taxă de 8%, pusă în aplicare în 2013 pe produse care includ dulciuri, alimente prelucrate pe bază de cereale, unt de nuci și gustări, toate clasificate ca neesențiale.

India are, de asemenea, o taxă pe grăsimi în unele state, inclusiv Kerala și Gujarat, aplicată pe alimente precum burgerii și pizza.

Barry Popkin, cercetător în domeniul politicilor de nutriție la Universitatea din Carolina de Nord, a declarat: “S-ar putea să cheltuim între 5% și 7% din bugetul nostru alimentar pe băuturi zaharoase, dar cheltuim încă 15% până la 20% pe junk food. Dacă luăm o țară precum SUA, între 33% și 57% din caloriile pe care le primesc adolescenții provin din junk food.”

Taxa pe numele bebelușilor

Taxa suedeză pe numele bebelușilor este o taxă pe numele extravagante ale bebelușilor, în special pe cele care sunt mult mai greu de pronunțat.

Părinții se pot vedea nevoiți să scoată din buzunar aproximativ 770 de dolari (717,06 euro) pentru acest tip de nume. Unele nume precum “Allah” și “Ikea” sunt interzise în totalitate, în timp ce alte nume puțin neobișnuite precum “Lego” și “Google” sunt acceptate în continuare. Nume precum Veranda, Metallica și Superman nu sunt permise.

Numele copiilor suedezi trebuie să fie aprobate de agenția fiscală a țării înainte ca un copil să împlinească cinci ani.

Japonia și Franța interzic numele jenante sau umilitoare, în timp ce Noua Zeelandă interzice folosirea oricăror titluri oficiale drept nume.

Taxa pe trasul apei la toaletă

Taxa de spălare a toaletei este o taxă impusă de statul american Maryland asupra numărului de ori în care rezidenții au tras apa la toaletă, banii colectați din această taxă fiind destinați refacerii golfului Chesapeake, grav afectat de o creștere a numărului de alge care trăiesc din fosfor și azot. Pusă în aplicare în 2004, taxa a început la 30 de dolari (28 de euro), înainte de a se dubla în 2012.

În 2017, Alison Prost, de la Fundația Chesapeake Bay, a declarat pentru CBS News: “Observăm o îmbunătățire a clarității apei, observăm o acoperire cu iarbă a golfului din ce în ce mai mare în fiecare an, iar anul trecut, deși am avut zone cu oxigen scăzut, nu am avut o zonă fără oxigen pentru prima dată într-un deceniu. Funcționează”.