Statele Unite confirmă pentru prima dată, la cel mai înalt nivel, că dispun de arme de „control spațial” aflate deja pe orbită. Anunțul făcut de secretarul Forțelor Aeriene, Troy Meink, este considerat o schimbare importantă în modul în care Washingtonul vorbește public despre militarizarea spațiului.
Tipul armelor, numărul lor și momentul în care au fost plasate pe orbită rămân însă secrete.
Declarația șocantă vine într-un moment în care spațiul devine limpede un nou front al competiției militare dintre marile puteri. Statele Unite, Rusia și China dezvoltă tehnologii capabile să protejeze propriile sisteme spațiale, dar și să perturbe sau să neutralizeze sateliții adversarilor.
Troy Meink a făcut dezvăluirea ieri, 14 septembrie, la conferința Air, Space & Cyber organizată în Statele Unite. Oficialul american a spus că SUA au în prezent „arme de control spațial pe orbită”, capabile să apere forțele americane împotriva acțiunilor ostile ale adversarilor. Este cea mai directă recunoaștere publică de până acum din partea unui oficial american privind existența unor arme americane deja amplasate în spațiu.
Washingtonul nu spune ce arme are pe orbită
Meink nu a dezvăluit ce tip de arme sunt, câte există, când au fost lansate sau dacă au fost deja testate. Secretarul Forțelor Aeriene a transmis că dezvăluirea existenței lor are și un rol de descurajare, însă prezentarea detaliilor tehnice ar putea afecta tocmai acest obiectiv. Termenul „space control weapons” este unul foarte larg. În doctrina americană, controlul spațiului poate include mijloace atât defensive, cât și ofensive, capabile să perturbe, degradeze sau, în anumite situații, să distrugă capacitățile unui adversar. În teorie, astfel de sisteme pot include tehnologii de bruiaj, sisteme de orbire sau perturbare a senzorilor, arme cu energie dirijată ori arme capabile să afecteze fizic alte obiecte spațiale. Nu există însă confirmarea publică privind tipul sistemelor aflate efectiv pe orbită, scrie The Business Standard.
Rusia și China, principalii adversari invocați de SUA
Washingtonul își justifică dezvoltarea acestor capacități prin evoluția programelor militare ale Rusiei și Chinei. Oficialii americani susțin de mai mulți ani că cele două puteri dezvoltă tehnologii care ar putea fi folosite împotriva sateliților americani într-un eventual conflict. Pentru Statele Unite, sateliții sunt esențiali nu doar pentru operațiunile militare, ci și pentru comunicații, supraveghere, navigație și numeroase activități economice și civile. Meink a insistat că spațiul a devenit esențial pentru securitatea militară și economică a SUA și că Washingtonul trebuie să se asigure că poate opera liber în acest domeniu.
Sateliții pot deveni ținte într-un viitor război
Militarizarea spațiului nu înseamnă neapărat că un război viitor va începe cu explozii pe orbită.
O confruntare spațială poate începe prin bruierea comunicațiilor, perturbarea semnalelor, blocarea senzorilor sau atacarea sateliților de care depind forțele armate. Tocmai de aceea, Pentagonul tratează sateliții ca infrastructură strategică ce trebuie protejată. În același timp, faptul că Statele Unite recunosc acum existența unor arme pe orbită transmite un mesaj direct către adversari: Washingtonul nu intenționează să lase spațiul neprotejat în cazul unui conflict.
Noile capabilități sunt discutate și în contextul proiectului american Golden Dome, sistemul de apărare antirachetă promovat de administrația Trump. Forțele Spațiale americane lucrează la sisteme spațiale destinate detectării și contracarării amenințărilor, inclusiv la programul Space-Based Interceptor, conceput pentru interceptarea unor amenințări balistice din spațiu. Meink a spus că acest program a avansat rapid, de la contractul inițial până la hardware pregătit pentru zbor în mai puțin de un an. Acest lucru arată cât de mult s-a schimbat perspectiva Pentagonului asupra spațiului: nu mai este doar locul unde sunt amplasați sateliții, ci devine un domeniu militar în care Statele Unite vor să aibă capacitatea de a detecta, proteja și contracara amenințări.
Tratatul din 1967 despre armele din spațiu. Ce a stabilit
Dezvăluirea americană readuce în atenție și Tratatul privind spațiul cosmic din 1967.
Documentul interzice amplasarea pe orbită a armelor nucleare și a altor arme de distrugere în masă. Tratatul nu interzice însă în mod general toate armele convenționale sau toate formele de operațiuni militare în spațiu. Prin urmare, faptul că SUA recunosc existența unor arme pe orbită nu înseamnă, în sine, că Washingtonul anunță încălcarea tratatului internațional.
Problema este însă că dezvoltarea armelor antisatelit și a altor tehnologii de „control spațial” poate accelera o cursă a înarmării în spațiu, chiar dacă armele de distrugere în masă rămân interzise.
Space Force: armele pot fi folosite și ofensiv
Forța Spațială a SUA nu limitează conceptul de „control spațial” la apărare. Potrivit explicațiilor oficiale citate de presa americană, acest domeniu include mijloace cinetice și non-cinetice pentru perturbarea, degradarea și, dacă este necesar, distrugerea capacităților unui adversar. Astfel de capabilități pot fi utilizate atât defensiv, cât și ofensiv, în funcție de ordinele comandamentelor militare. Statele Unite nu spun doar că pot apăra sateliții. Recunosc că au construit și o capacitate prin care pot contesta puterea adversarilor în spațiu.
Rusia și China își dezvoltă propriile arme antisatelit
Washingtonul susține că Rusia consideră spațiul un domeniu de război și dezvoltă capacități care pot amenința sistemele spațiale americane. În cazul Chinei, Forța Spațială americană afirmă că Beijingul dezvoltă și operează atât capacități spațiale, cât și contraspațiale, în cadrul procesului său de modernizare militară.
